Multă bucurie ascundea Cuviosul în plasele acelea de rafie, din care scotea apoi daruri alese: cuvinte de binecuvântare, bănuți la ceas de necaz, „medicamente” speciale care tămăduiau boli neștiute și mai ales mângâiere, pentru orice suflet pe care-l întâlnea pe Cărările nesfârșite ale Vieții.